Bible

1 Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar. 2 Dimpotrivă, după ce am suferit mai înainte și am fost batjocoriți în Filipi, după cum știți, am avut totuși îndrăzneală în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu, în mijlocul unei mari lupte. 3 Căci îndemnul nostru nu vine din vreo rătăcire, nici din ceva necurat, nici din vreo șiretenie, 4 ci, așa cum am fost găsiți vrednici de Dumnezeu să ni se încredințeze Evanghelia, așa și vorbim, nu ca să fim plăcuți oamenilor, ci lui Dumnezeu, Cel care ne cercetează inimile. 5 Căci, așa cum știți, noi n-am venit niciodată cu o vorbire lingușitoare, nici cu un pretext pentru lăcomie – Dumnezeu este martor – 6 nici n-am căutat slavă de la oameni, nici de la voi și nici de la alții, 7 deși, ca apostoli ai lui Cristos, puteam să ne purtăm cu autoritate, dar ne-am făcut ca niște copilași în mijlocul vostru, ca o doică ce-și îngrijește cu drag copiii. 8 Astfel, îndrăgindu-vă atât de mult, ne-a făcut plăcere să vă împărtășim nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, pentru că ne deveniserăți dragi. 9 Vă amintiți, fraților, de osteneala și de efortul nostru: în timp ce lucram zi și noapte, ca să nu fim o povară pentru niciunul dintre voi, v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sunteți martori și Dumnezeu de asemenea, cu câtă sfințenie, și dreptate, și nevinovăție ne-am purtat față de voi, cei credincioși. 11 Știți cum am fost față de fiecare dintre voi, ca un tată față de propriii copii: 12 v-am sfătuit, v-am mângâiat și v-am implorat să vă purtați în mod vrednic de Dumnezeu, Care vă cheamă la Împărăția și slava Lui. 13 De aceea și noi Îi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat pentru că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, așa cum și este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi, cei care credeți. 14 Căci voi, fraților, ați călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu din Iudeea, care sunt în Cristos Isus. Căci și voi ați suferit din partea compatrioților voștri la fel cum și ei au suferit din partea iudeilor 15 care i-au omorât pe Domnul Isus și pe profeți, iar pe noi ne-au alungat persecutându-ne. Ei nu Îi sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt ostili față de toți oamenii, 16 căci ne împiedică să vorbim neamurilor, ca nu cumva să fie mântuite. Toate acestea ca ei să umple întotdeauna măsura păcatelor lor. Dar, până la urmă, mânia lui Dumnezeu a venit peste ei. 17 Dar noi, fraților, după ce am fost despărțiți de voi pentru o vreme – cu fața, nu cu inima – am căutat și mai mult să vă vedem fața, cu o dorință aprinsă. 18 Așadar, am vrut să venim la voi – chiar eu, Pavel, și nu doar o dată – dar Satan ne-a împiedicat. 19 Căci, cine este nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de laudă înaintea Domnului nostru Isus, la venirea Lui, dacă nu chiar voi? 20 Fiindcă voi sunteți slava și bucuria noastră.